Cofraje pentru plăci și planșee:
Cofrare, decofrare parțială și decofrare completă
Cofrarea planșeelor și plăcilor este un proces constructiv căruia trebuie să i se acorde multă atenție și pentru care trebuie adoptate precauțiile necesare.
Dacă lucrezi în domeniul construcțiilor și urmează să începi o lucrare, este important să studiezi în profunzime procesul de execuție a structurii acesteia, mai ales în ceea ce privește planșeele sau plăcile.
Cofrajul este structura auxiliară care susține sarcina planșeelor în timpul execuției acestora. Este alcătuit din suprafața de cofrare a carei parti inferioare se sprijină pe o structură de rezistență cu un nivel dublu de grinzi, sprijinite la rândul lor pe elemente de susținere (popi sau eșafodaje), care determină acest cofraj să se afle la o anumită înălțime.
Faptul că există o mare varietate de înălțimi pe șantierele de construcții face ca elementele de susținere să fie cele mai critice. Dacă dorim să avem un control complet asupra sistemului, trebuie la fiecare lucrare să acordăm atenție caracteristicilor pe care va trebui să le aibă cofrajul, în funcție de diferitele sale înălțimi.
Care sunt cele mai importante operații pentru cofrarea planșeelor?
Practic, există două operații: cofrare si decofrare.
Cofrare: reprezintă montarea popilor înainte de turnarea betonului pentru planșee și plăci, în conformitate cu configurația cerută de sistemul de cofrare.
Decofrare: aceasta constă din îndepărtarea popilor atunci când placa sau planșeul a dobândit suficientă rezistență pentru a suporta sarcina care acționează asupra sa în acel moment. Decofrarea poate fi parțială sau totală.
De ce pot fi recuperabile cofrajele?
Probabil că s-a intamplat sa întâlnesti un diriginte de șantier care nu ți-a permis să recuperezi nicio componentă a cofrajului până când betonul nu este complet maturizat sau un tehnician care asociază recuperarea rapidă a cofrajului cu o operațiune critică și care acționează de obicei în detrimentul structurii.
Uneori, viteza în procesul de construcție este văzută ca un element nesigur pentru structură.
Chiar așa este? Să vedem!
La betonarea unui planșeu, turnăm beton fluid pe o bază de cofraj care îl ține și îl modelează. Deindata ce acest beton a fost turnat, acesta va face priză și se va întări, devenind un solid rigid.
Acest proces de întărire este rapid sau lent? Reglementările ne spun că, în condiții normale (20°C), un beton a dobândit 40 la sută din rezistența sa caracteristică finală dupa o perioada de timp de trei zile.
Ceea ce cu siguranță s-a întâmplat cu planșeul în această perioadă, este aceea că betonul si-a pierdut din fluiditate și, prin urmare, nu mai este necesar să se mai mențină suprafata cofranta și o parte din structura sa de rezistență.
Recuperarea cofrajului devine o operație de bun simț, permițându-ne în același timp să optimizăm echipamentul, folosind fiecare componentă atunci când este strict necesar.
Atunci când aprofundezi analiza procesului de construcție, îți dai seama că decofrarea structurii din beton armat nu numai că nu este în detrimentul acesteia, dar este necesară și benefică pentru construirea în condiții de siguranță a clădirii.
Doar pentru că poți cofra și decofra nu înseamnă că o poți face oricum, trebuie să fie totul calculat și controlat în mod corespunzător.
Decofrarea parțială și decofrarea totală
Ce este decofrarea parțială?
Este acea operație de decofrare în care nu se îndepărtează toate elementele de sprijin în același timp, ci pe rand.
Într-o primă fază, după trei zile, se poate îndepărta întreaga suprafață cofranta (recuperare) și o parte din structura de sprijin a planseului, lăsând cu rol de sprijinire a planșeului grinzi depărtate la 2 m una de alta cu popii aferenti, generând un proces constructiv de REDUCERE. Deoarece această deschidere între reazeme este mult mai mică decât deschiderea structurii (6-7m), rezistența necesară pentru planșeu este redusă, de obicei 40% fck.
Într-o a doua fază, se îndepărtează sprijinirea rămasă cu rol de suport atunci când betonul a atins 100% fck.
Este important de reținut faptul că, atunci când se realizează decofrarea parțială, planșeul nu rămâne niciodată nesprijinit până când nu devine complet rezistent.
Ce este decofrarea totală?
Este acea operație de decofrare în care se îndepărtează complet toate elementele de sprijin, lăsând planșeul să absoarbă singur în întregime greutatea proprie. Întrucât planșeul nu va avea niciun sprijin, rezistența necesară este mai mare decât în cazul decofrarii parțiale, estimând-o ca referință la 65-70% fck pentru condiții normale de sarcină și temperatură.
În cazul clădirilor cu nivele succesive pe înălțime, după ce s-a realizat decofrarea totală, planșeul va suporta sarcini de la planșeele de la nivelele superioare și, prin urmare, va trebui ranforsat cu popi care să absoarbă sarcina suplimentara aparuta, generând un proces constructiv de RECOFRARE sau REMONTARE A POPILOR. Acest echipament de recofrare va fi menținut până când betonul va atinge 100% fck.
Când vom putea să decofram total?
Anterior am menționat cu titlu de referință, că valoarea rezistenței necesare în condiții normale este de aproximativ 65-70% fck, dar valoarea sa finală va depinde de calculul pe care îl facem pentru caracteristicile particulare ale fiecărei lucrări.
Poate că este surprinzător faptul că nu spunem că este necesar să avem o rezistență de 100%?
Ar trebui să avem 100% fck dacă pe planșeu, în momentul decofrarii totale, am avea 100% din sarcina de proiectare prevăzută, dar dacă valoarea sarcinii care acționează în acel moment este mai mică, rezistența necesară poate fi, de asemenea, mai mică. În general, sarcina care acționează pe durata executării construcției este mai mică decât sarcina luată în calcul la proiectare, deoarece atunci când construim trebuie să adăugăm doar greutatea cofrajelor, a muncitorilor etc., în timp ce în clădirea finalizată și dată în exploatare, suportăm pardoselile, pereții de compartimentare, suprasarcini de exploatare etc.
Toți autorii sunt de acord că rezistența critică pentru această operație este rezistența la tracțiune a betonului, iar valoarea acesteia va depinde de coeficientul ⍺ care face legătura dintre sarcina de construcție care acționează asupra planșeului și sarcina de proiectare a acestuia:
α = Qc⁄Qd
unde:
Qc – sarcina caracteristică de construcție (greutatea proprie planșeului + supraîncărcarea de execuție)
Qd – sarcina caracteristică de calcul (greutatea proprie a planșeului + sarcini permanente + suprasarcini de exploatare)
Cum justificăm sau cum se calculează o decofrare parțială?
Urmărește-ne, o vom explica în următorul articol!
